Sunday, March 06, 2011

European Language Label - Bianca


Cand am aflat ca am fost aleasa sa imi reprezint liceul la festivitatea de premiere din Bucuresti a concursului European Label, am stiut ca va fi o experienta incantatoare, insa care s-a dovedit a fi mai mult decat atat. Inainte de a sosi ziua plecarii, ne-am pregatit prezentarea cu ajutorul profesorilor nostri, aratand-o in fata clasei pentru a primi reactii ce aveau sa ne faca sa ne imbunatatim stilul de a prezenta si de a interactiona cu publicul. Am primit diferite reactii si sfaturi, insa toata lumea era increzatoare ca vom face cinste liceului.


La ora 5.30 dimineata eram in Aeroportul din Baia Mare. Aveam emotii puternice...incantare, teama, nerabdare pentru ca aveam sa zbor pentru prima data, chiar daca urma sa fie un zbor scurt, pana la Bucuresti, si aveam sa revad capitala dupa aproape 4 ani. Ma simteam recunoscatoare pentru ca mi s-a oferit aceasta oportunitate de a experimenta un lucru pe care demult imi dorisem sa il incerc si ma straduiam sa tin minte fiecare lucru maruntel si fiecare senzatie pentru a le putea impartasi mai tarziu colegilor mei ceea ce am trait. Ajunsi in avion, pe locurile noastre, stiam ca nu exista cale de intoarcere. Un ghem de emotii imi strangea stomacul atunci cand avionul se puse in miscare si tineam pumnii strans, privind pe gemuletul din dreapta mea. In cateva secunde, zburam si era o senzatie pe care nu o pot compara cu nimic din ceea ce am trait inainte. Eram fascinata de peisajele ce se derulau atat de lent in fata mea si nu puteam sa nu remarc ca parca timpul statea in loc. Zapada alba ce se intindea dedesubtul nostru se confunda adeseori cu norii si desluseam fiecare forma a pamantului, fara a ma dezlipi de minunatul spectacol al naturii. Cand am aterizat pe chipul meu se citea un zambet de incantare, un zambet pe care l-am purtat cu mine intreaga zi. Echipajul din Maramures se indrepta acuma spre locul unde urma sa aiba loc festivitatea, caci mai aveam de mers aprocimativ o ora cu autobusul si apoi cu metroul. Doamnele profesoare ne descriau Bucurestiul cu precizie si naturalete si ma bucuram sa revad locuri minunate precum Arcul de Triumf si parcurile capitalei, scaldate in razele soarelui de primavara. Desi dimineata abia incepea, pentu mine aceasta a fost plina de senzatii poate nesemnificative pentru unii, dar deosebite pentru mine.

La ora 10 am ajuns cu punctualitate la locul intalnirii, asteptati de oameni zambitori si echipaje din intreaga tara. Dupa putin timp ce ne-am luat locurile in sala, festivitatea a inceput cu cuvinte adresate din partea organizatorilor si a invitatiilor deosebiti, urmand apoi prezentarea propriu-zisa a proiectelor fiecarei unitati de invatatmant premiate. Prezentarea proiectului nostru “Immigrants Past and Present. Towards Better Integration?” a fost spontana si placuta, iar dupa reactiile publicului si comentariile invitatilor, ne-a reusit ceea ce ne-am propus si anume, sa scoatem in evidenta cat mai bine calitatile proiectului si munca depusa in realiazarea lui. Mi-a facut o deosebita placere sa ma aflu in fata acelor oameni devotati si implicati in realizarea unor proiecte, care nu se opresc doar la atat, ci reprezinta persoanele pentru care elevii si procesul lor de invatare semnifica cel mai important obiectiv. Nu am putut sa nu remarc emotia cu care fiecare echipa isi prezenta proiectul si madria pe care o simtea fiecare coordonator de proiect atunci cand era expusa lucrarea echipei sale. Doamna profesoara Mariana Hudrea, doamna director Mirela Ardelean si doamna inspector Ligia Durus, care alaturi de mine si colegul meu Patrick intregeau echipa din Maramures, s-au aratat foarte incantate de prestatia noastra si cuvintele si zambetele lor m-au facut sa ma simt recompensata. Dupa ce toate proiectele au fost prezentate, au fost oferite premii fiecarei scoli participante, intr-o atmosfera calda cu sunet de aplauze si lumini stralucitoare ale blitzurilor aparatelor de fotografiat, care au imortalizat momentele intr-o amintire frumoasa. Totul s-a incheiat cu un bufet unde participantii au putut schimba impresii si s-au cunoscut intre ei, in speranta ca se vor mai intalni pentru viitoare proiecte.

Drumul inapoi spre casa a fost obositor, insa energizant in acelasi timp, privind strazile intesate de oameni interesanti ale capitalei. Am asteptat fericita intoarcerea cu avionul , dornica sa descopar o alta perspectiva a peisajului ce se intindea in fata ochilor mei. Calatoria noastra a fost deosebita si senzatiile si emotiile sincere pe care le-am trait m-au facut sa apreciez sansa ce mi s-a oferit si sa fiu recunoscatoare pentru ea si sper ca participarea mea la aceasta experienta a fost pe masura asteptarilor celor implicati. Multumesc!

BIANCA JUHASZ

Clasa a XII-a C

No comments: